Medeea, balena albastră

O știți pe minunata balenă albastră Medeea? Nici noi nu o știam, până când am auzit această drăguță poveste, povestea unei salvări neobișnuite.

Se spune că balena Medeea era o vietate aproape magică. Culoarea ei era una specială, împletind nuanțe când mai închise, când mai deschise de albastru. Și întotdeauna părea poleită, acoperită de un strat fin de staniol. Dar altceva era cu adevărat magic! De câte ori se afla în preajma unei alte vietăți, aducea cu ea fericire și bună-dispoziție. Coralii deveneau și mai plini de culoare, aricii de mare mai puțin țepoși, anemonele mai puțin încrezute, rechinii mai puțin carnivori iar căluții de mare mai puțin nărăvași.

Nimeni nu putea să explice cum se întâmpla această magie. Deși am putea presupune. Balena Medeea era fericită de dimineață când se trezea până seara când mergea la culcare. Nici un motiv nu o putea întrista. Dacă apa era un pic mai rece într-o zi, făcea câteva exerciții de încălzire din codiță și aripioare. Dacă vreo prietenă balenă uita să o salute când se întâlneau, Medeea o saluta ea bucuroasă. Dacă avea o durere de măsea, își cânta melodii speciale de alint. Așa era balena noastră, voia să fie fericita și atunci chiar era!

Fericirea balenei era magia ei. Iar cântecele ei o însoțeau în orice împrejurare, ajutându-i și pe ceilalți să fie fericiți. Medeea era regina oceanului. Toți o iubeau și o respectau. Ba chiar unii pești un pic mai tonți (cred că erau pești balon) se ofereau să îi fie prânz. Dar ea îi refuza politicos.

„Mulțumesc frumos peștișorilor, dar eu sunt vegetariană de când mă știu. Mănânc doar alge marine!”

Și trecea alene mai departe, fredonând melodiosul cântec al fericirii.

Am putea crede ca nimic nou nu se putea întâmpla în viața atât de liniștită a balenei albastre. Și totuși, până și în ocean pot apărea surprize, și nu mereu sunt plăcute.

Balena Medeea era din fire visătoare, plutind în norul ei argintiu. De multe ori înota fără să fie atentă la ce o înconjoară, preocupată doar de notele ei muzicale. De aceea nu a observat când în oceanul liniștit a apărut ca din senin un năvod. Se pare că un vas de pescuit își aruncase ancora în ocean, așteptând ca peștii să cadă în capcană. Și ce mai pește căzu în capcană! Tocmai regina peștilor! Balena albastră Medeea!

Năvodul se strânse rapid, prinzând-o pe balenă și ridicând-o la suprafață.

Ce se mai bucurau pescarii de așa pradă! Deja își socoteau bănuții pe care aveau sa îi câștige din vânzarea balenei.

Dar lucrurile nu aveau să se termine așa. Toate viețuitoarele marine au prins de veste că regina lor fusese capturată. Primul a dat alarma chiar un pește balon. El și-a anunțat toată familia, care apoi a anunțat toți peștii zburători. Aceștia la rândul lor au anunțat rechinii, și uite așa în curând toți din ocean știau că regina trebuie salvată. Până și bătrâna broască țestoasă care își aniversa cei 100 de ani! Și cu mic cu mare au venit sa o salveze pe Medeea. La semnul căluțului de mare, cu toții au năvălit împreună ca o puternică ghiulea asupra vasului de pescuit, răsturnându-l și eliberând balena din năvod.

Pescarii au înotat speriați înapoi spre mal, spunând că nu se vor mai întoarce niciodată să pescuiască balene, pentru că oceanul i-a pedepsit.

Medeea le-a mulțumit prietenilor pești, promițându-le de asemenea că va fi mai puțin distrată data viitoare. O balenă fericită poate fi și un pic atentă. Iar viețuitoarele oceanului au învățat că atunci când se unesc, pot răsturna și cel mai mare vas de pescuit.

Și-uite așa am povestit,
Ceva nemaiauzit!
Sper că ți-a plăcut, copile,
Și să povestim cu bine!